November 5, 2011

Cu ochii descusuţi

Degeaba ţi-ai cusut ochii dacă mâna încă-ţi mişcă,
Dacă buzele-ncă tremură şi vorbele-ncă pişcă!
Degeaba ţi-ai smuls vederea şi ţi-ai atârnat-o-n vise,
Dacă tot ce faci acum lasă-n alţii unghii-nfipte!

Degeaba ţi-am smuls icoana şi ţi-am aruncat-o-afară,
Dacă tu n-aveai credinţă, te jucai cu vorbe-n seară!
Degeaba ţi-am pictat clipele în negru precum hăul,
Dacă tu tot nu deosebeşti binele şi răul!

Scoate-ţi aţele şi pleacă, smulge-ţi mâinile pe drum
Să te-mpiedici iar de mine, nu-mi zi-n silă “rămas bun”
Să tremuri mereu în vară şi în iarnă să te coci,
Iar când ai s-ajungi dincolo pe o parte să te-ntorci!

Voi redefini cuvinte, voi arunca praf de oase,
Am să vă fur tot ce-aveţi, orice dorinţe frumoase!
Nu meritaţi să fiţi oameni nici măcar pe jumătate,
Sunteţi umbre ce pământul îl călcaţi cu nedreptate!

Pentru cei ce se aruncă-n viaţă lăsând-n-urmă sânge
Am cuvinte ce vă strâng de gât fără să lase urme -
Este ură adunată de toţi cei ce au pierdut
Lacrimi, vise şi speranţe - luând-o sec de la-nceput!

E povestea ce-are-n spate un perete gol ce poate
Să adune greu pe el vorbe dure despre fapte,
Prin care probabil unii aţi trecut victorioşi,
Iară alţii, cine ştie, aţi murit în voi sfioşi!