Dau din pleoape să spăl urmele lăsate de trecut,
Gânduri citite în noapte de pe frunte c-un sărut
Le împachetez în grabă şi-apoi fug, îmi pun mantaua,
Iar îmi las în urmă umbra, fug de ea, de voi, ’mi neg steaua!
Mă ascund între consoane, mă-nvelesc iar cu vocale,
Caut ecouri pierdute printre rânduri, cu neoane!
E prea ceaţă, prea-ntuneric ca să pot să dau de mine,
Simt privirea cum mă lasă şi uit totul, vai ce bine!
Printre aripi mici de fluturi adunate-n ani de zile,
Caut zâmbete răpuse în secunde inutile,
Le găsesc, le simt mireasma, dar nu tremur, nu mă mişc,
Sunt impersonal şi parcă simt că eu nu mai exist!
Gata! Asadar, acesta este sfarsitul volumului #4 — Fluturi de sticla
Volumul #5 se va numi ImPersonal si va incepe… curand!
Va multumesc ca ma cititi, ca votati, ca dati Like-uri, etc…
Ma inclin! 🙂