Vise-n taină

Mi-aş pune aripi de-aş şti cum,
Să pot zbura spre zile,
Care tot uită să mai vină
Să vadă de sunt bine…

Mi-aş pune scut de-aş avea mâini
Desenate cu cretă,
Aş lua apoi lovituri zeci
În pieptul ce regretă!

Mi-aş rupe buzele în două
Dând lor câte-o bucată,
Pentru-a mă ţine minte-o viaţă
Cum eu am fost odată…

Mi-aş opri stiloul din scris,
Dar parcă nu se poate,
Aşa că-nşir cuvinte seci,
Scurse din inimi sparte!