October 31, 2011
[ volumul 04 : Fluturi de sticlă ]

Oameni și Fluturi

Dă din aripi, fă tot praful să dispară-ntr-o secundă,
Adună tot ce-i frumos, lasă răul tot în urmă,
Hai fă lumea să zâmbească prin prezența ta umilă,
Oamenii să-și amintească de iubirea cea divină!

 

Prinde-n palme-un fluture, ia-i puterea de-a zbura,
După care spune-mi sincer: ce a fost în mintea ta?
Ce gândești când distrugi vise și speranțe și-amintiri?
Când calci aripi în picioare fără măcar să suspini?



Previous post Vise-n taină Mi-aş pune aripi de-aş şti cum, Să pot zbura spre zile, Care tot uită să mai vină Să vadă de sunt bine… Mi-aş pune scut de-aş avea mâini Desenate cu Next post Ultima bătaie din aripi Nu tăia aripi ce-nvaţă să zboare chiar şi-n furtună! Nu distruge zâmbete fără s-ai de schimb în mână! Nu călca crud în picioare suflete ce-s