Dă din aripi, fă tot praful să dispară-ntr-o secundă,
Adună tot ce-i frumos, lasă răul tot în urmă,
Hai fă lumea să zâmbească prin prezența ta umilă,
Oamenii să-și amintească de iubirea cea divină!
Prinde-n palme-un fluture, ia-i puterea de-a zbura,
După care spune-mi sincer: ce a fost în mintea ta?
Ce gândești când distrugi vise și speranțe și-amintiri?
Când calci aripi în picioare fără măcar să suspini?