October 30, 2011

iu cu bire

Când nu împarţi doi la doi nu-ţi rămâne unu,
Aşa este dragostea, oricum i-ai desena drumu’
Degeaba dai şi iubeşti dacă nimic nu primeşti –
Tre’ să-rupi visele-n două — să te regăseşti!

Nu te caută în mâine dacă-n astăzi eşti absent,
N-ai să regăseşti pierdutul ce-i de fapt inexistent,
Ce n-a fost nu poa’ să fie oricât încerci să creezi
Poveşti cu voi doi în ploaie, pe care să le visezi!

Rupe povestea în două şi lipeşte-o pe-un perete
Pune IU-ul într-o parte, iar pe BIRE taie-l rece –
În bucăţi mici, mititele, şi aruncă-le spre stele
Şi-ai să vezi că I[plus]U rămân şi fără BIRE-n ele!

Acum spune-mi, spune-mi sincer — spune-mi TU te regăseşti?
În acest cuvânt uitat, acest IU ce-l tot lipeşti
Din perete în perete, aruncând pe el cu pete
Ce devin tot mai tăcute, tot mai fără de regrete!

IU cu BIRE erau prieteni, erau iubiţi mână-n mână,
Dar aripile s-au topit, lăsând doar cenuşă-n urmă…
Şi din acest alb angelic acum totu-i plin de răni
Şi în praful de tăcere ştii că noaptea n-o mai dormi!