October 26, 2011

Neînţeles

pentru că ploi or să mai vină,
pentru că norii n-o să ţină,
rupi tot în două şi te-nchini
către imagini în declin!

respiri aerul pe jumate
şi te deschizi precum o carte,
laşi lumea să citească tot:
ce tu ai fost şi ce n-ai fost.

nu ai cuprins, cuvinte cheie,
nici n-arzi instant la o scânteie,
eşti o stea-nfiptă-n cer senin
spre care-acum toţi norii vin.

şi de acolo dintre aştri
vezi parcă fluturii albaştri
şi-l vezi până şi pe-al tău trup
cum se săruta c-un pământ.

şi nu-nţelegi poveşti ciudate
tot auzite-n lumi prea sparte –
cu cei ce-au iubit şi s-au stins
şi alţii ce-au stins ce-au iubit.

şi e abstract, ciudat, bizar,
cum unii iubesc tot ce au,
iar alţii-aruncă pe fereastră
tot ce-au avut, fugind în viaţă!