October 25, 2011

Praf de cretă

Şterge-mă de pe-a mea tablă, lasă-mă doar praf de cretă,
Să-ţi rămân ascuns pe buze ca o dragoste secretă,
Să te pot privi în noapte cum adormi privind spre stele,
Aşteptând parcă să vină minunea ta dintre ele.

Printre bătăile simple ale micii tale inimi
Am s-ascult ecoul pe care încearcă să-l reprime,
Am să descifrez mesaje codate-n limbaje moarte
Să te-ajut să scapi de toate ce-n suflet ’ţi stau adunate!

Am să te sărut cu vorbe, mici cuvinte răsfirate,
Să-ţi fac pătură din pleoape să te-acopere de toate,
Iar pe frunte, atârnate, îţi las zâmbetele mele,
Să-ţi zâmbească în tăcere când totul pare că piere.

. . . . . . . . . . . . .

Ştiu că-n tine e un mine ce stă-ascuns, răpuns de zile
Şi aşteaptă să renască — tu să-i spui “hai vin’ la mine”.
Şi-ntr-un suflet — poate două — o să fugă către tine,
Dar tu n-ai să fii acolo şi-o să se stingă-iar în mine.