De ce-ai trăi-n trecut, când viitorul e cel care
Te-apucă-ncet de mână şi te aruncă-n zare,
Aşternându-ţi în cale alte noi episoade
În care tu-eşti eroul, cel ce cade-n picioare.
Să nu te-neci în vise, căci vei sta mult acolo,
Nu te-afunda-n fântâna pe care scrie “solo”,
Nu te plânge în pumni şi nu-ţi cere-napoi
Nici viaţa, nici secundele, nici cer fără de ploi.
Acceptă-ţi viaţa pururi aşa cum este ea,
Cu bune sau cu rele — are o calea-a sa,
Deci nu te plânge-n veci că ieri era mai bine,
Nu o să ştii nicicum, mâine cu ce mai vine!
Lasă morţii cu morţii, tu rămâi între vii,
Trecutul e în urmă, acceptă zi de zi
Că viaţa ta acum înseamnă ce-ai în faţă,
Nicicum ce e în spate, ce-a fost lasă în ceaţă!