September 2, 2011

Timp răstit

Repetă-mi în şoaptă povestea ce-n grabă
Ne ţine de mână, ne duce în gară,
Eu plec, tu rămâi, ciudat anotimp,
Ne luăm în braţe, între noi nu-i timp.

Agită-mi uimirea, dă-mi braţele tale,
Le vreau să-mi rămână, în clipele goale,
Să mă strâng cu ele, să le simt căldura –
Ştiu că iarna toată-mi va crăpa făptura…

Şi suflă tu praful de pe ceasul care
Prea mult se grăbeşte spre clipa ce n-are
Puterea să fie măcar acum dreaptă,
Să-mi spună — e gata, fugi, alţii te-aşteaptă.

Şi-l simt cum îmi ţipă în ceafă râzând,
Of, tu timp grăbit, ţi-aş spune în gând,
C-oricum nu îmi pasă ce vrei de la mine
Atât timp cât totul se termină-n rime…