September 3, 2011

Silent mode

Uite-mi trupul cum vibrează, cum se stinge şi se-aprinde,
Inima-mi şopteşte-n grabă că nu poate să reprime
Acele idei deşarte ce se nasc şi mor în noapte,
Fii făptura ce-o să poată să mă ţină între pleoape.

Rupe-mi zilele cu teamă să nu rupi bucăţi din mine,
Lipeşte-mi fragmentele, cu-a ta veşnic-amintire,
Stai aici, rămâi aproape, umple-mi zilele cu tine,
Şi-am să-ţi fiu şi eu alături, creionând amintiri fine.

Să-mi ţii numele pe buze, ca pe-un strop de ciocolată,
Să-ţi fiu soare ce apare când lumina-i dusă toată,
Tu să fii nume ce-n toate vorbele mele de-acuma
Se va regăsi făcându-mă să nu îţi mai pierd urma.

Simte-mi inima cum bate când voi fi departe-n lume,
Iubeşte-mă-n orice clipă, chiar de-ai uita al meu nume!
Vei simţi vibraţii calde, inima va şti că-s eu,
Iubeşte-mă-n mod tăcut — astăzi, mâine şi mereu.