September 1, 2011

Sinteză

Am alunecat pe-o pantă şi-acum încerc să revin,
Să rescriu cuvinte albe care să n-aibă venin,
Încerc să aştern pe foaie sentimente alungate,
Să găsesc urme din mine între pagini răsfirate.

Îmi văd umbra cum e-n spate, da-n oglindă totu-i gol,
Au fugit din mine toate, par altfel din exterior,
Am aruncat cu cearneala chiar din zorii dimineţii,
Încercând să înşir bine cuvinte pe pereţii vieţii.

După ce-am umplut camera cu mult negru caligrafic,
Am ieşit din ea afară, m-am lovit de-un gând fanatic,
Am decis să pun doar sare peste gândul ce mă doare,
Stând cu-ochii cusuţi în soare să nu văd în depărtare.

N-am putut să fac nici asta şi-am ajuns închis în noapte,
În spatele-oglinzii văzând totul altfel, dintr-o parte,
M-am speriat eu de voi, de cum sunteţi, cum gândiţi,
Sunteţi oameni şi p-alţi oameni conştient voi îi răniţi!

Apoi m-am trezit din vis, mult prea brusc, prea violent,
Am privit în urma mea, aveam un gând ce latent
Ştiam c-o să răbufnească şi-n jur tot o să lovească,
Aşa că l-am îngropat, îl las să se odihnească!