E viața ta

Vreau o viata-mprumutata de la altul ce n-asteapta
Sa vina ziua de maine stand cu gandul la cealalta,
De la unul care stie a iubi din teorie
Si ce nu a pus vreodata rime pe-o alba hartie.

Vreau sa fur o viata care nu are lacrimi uscate
Pe obraji batuti de vreme prin povesti tot repetate,
Care sa stie sa taca chiar si cand trebuie sa tipe
Si care sa stea acolo cand altii crud se ridica.

Vreau sa imprumut macar viata unui om ce stie
Sa se ridice de jos, sa zambeasca la chelie,
Sa asculte doar de sine cand altii vorbesc de-aiurea
Si sa isi traiasca viata stiind sa ignore lumea.

Vreau sa nu mai spun ca vreau-n viata altuia sa stau
Vreau sa ma vad doar pe mine cand in jur simt ca toti au
Masti pe fata, zambet fals, inimi crude, voci soptite
Vreau sa fiu un zambet cald printre fetele umbrite.

Asa ca tu tie-n viata sa nu-ti spui mai niciodata
Ca ai vrea sa fi fost altul, c-o poveste minunata,
Toate care-ti ies in cale — fie rele, fie bune
Te ajuta sa devii un om mare, o minune.