Din nou pe drum

Si mi-am pus iar rucsacu-n spate
(plin de idei si vorbe schioape)
Calc iar pe drum, e-atat de rece,
Simt pietrele sub talpi, da-mi trece.

Credeam ca am uitat sa scriu
Povesti din lumea ce o stiu,
Din lumea-n care vrand nevrand
Nu ma gasesc mereu cum sunt.

Dar uite ca am prins curaj
Sa redescriu un peisaj
Cu ce iubesc, cu ce traiesc
Cu sentimente, e firesc.

Si-am apucat-o iar pe drum
Bine-am venit imi spun acum
Sper sa urmez drumul ce-n fata
Imi tot sopteste — hai si-nvata!

Tu, cititor ce-acum privesti
Nu ma stii, nu? Sa nu gresesti,
Sa nu ma judeci far-a sti
Ce se-ascunde-n spatele mastii.