Oameni pulitici

Sunt regele soaptelor ce stau-n mine-nchise,
Sunt judecator ce-ncalca legi demult scrise,
Sunte inger si demon, un tipat si-o soapta,
Sunt vocea din cap ce-ti spune “hai, pleaca”.

E-o tara ce “sus” are muti prosti si falsi
Suntem condusi trist de-o banda de lasi
N-avem viitor stim doar sa acceptam
Si azi ca si ieri — minciunile lor.

Nimeni nu te-ajuta, de ce sa mai stai?
Cand aici departe multe poti sa ai!
Aici daca lupti poti sa reusesti
Sa ai-n-a ta viata ce-asa mult doresti.

Si de-ai sa ma-ntrebi de ce nu ma-ntorc
Iti raspund cu alta-ntrebare pe loc
De ce-as face asta, hai zi-mi pentru ce?
Cand aici respectul e chiar pe bune…

Aici ma simt bine, ma simt respectat,
Simt cum sunt tratat ca om, nu-exponat!
Vad lumea cum rade si cum nu ii pasa
Ce faci tu pe strada sau la tine-acasa.

E-un aer altfel, cu gust de libertate
Ce-ti intra in piept si te da pe spate,
Dar chiar regret tare ca n-am putut ramane
In tara mea unde-am prieten si rude.

Dar voi, dragii nostri oameni pulitici
Ne-ati facut sa fugim ca de un biet arici
De tara frumoasa pe care-o avem
Si chiar nu-ntelegeti? Pe voi nu va vrem!!!

Ne trebuie-o scoala de mari lunetisti
Sa curete statul de-acesti pulitici
S-o luam de la zero si poate c-asa
O sa (re)venim toti iar in Romania!