Câteva rânduri pe care nu credeam încă să le scriu
Însă acum e timpul, căci nu știi când va fi prea târziu
E acel gând înfiorător ce te sperie-ngrozitor
Dar va veni știi bine ziua când eu am să mor…
Și când acea zi va veni, nu plânge, deși e greu
În urma mea vreau să rămână doar zâmbete mereu
Vreau să bea lumea un pahar de whisky în cinstea mea
Și apoi să mă aruncați în vânt pe undeva.
Nu vreau lumea să mă vadă fără suflet, fără vlagă,
Puneți-mă-ntr-o urnă să nu văd lumina fadă…
Nu vreau decât să mă țină minte cei ce m-au știut
Și să rămân ’n-a lor minte mereu vesel, nu tăcut.
Ma chérie, nu-ți fie frică, ai doi îngeri lângă tine,
Ei sunt alfa și omega, tot ce-am făcut noi mai bine.
Păstrează-mă-n inima ta și închide-mă cu cheia,
Dar apoi trăiește-ți viața, urmează-ți mereu ideea…
Mica mea rază de soare, ai crescut, oh vai… ești mare,
Pentru mine însă pururi vei rămâne-o mică floare,
Să nu lași în viața asta pe nimeni să te rănească
Eu voi fi mereu alături drumul să ți-l scot din ceață.
Iară tu, tornadă mică, bucată ruptă din soare,
Ești copia surorii tale, iubiți-vă cel mai tare,
Să fii un bărbat ce știe a iubi și-a respecta
Și protejează-ți mereu sora, mama, dragostea…
Dragă mamă, dragă tată, fară voi n-aș fi-existat
Nu au fost momente multe când “vă iubesc” am strigat,
Dar doar datorită vouă am fost omul ăsta bun
Și vă iubesc foarte tare, chiar de nu v-am spus pe drum…
Acum gata, închid cartea, e momentul să revin
Cu picioarele în lumea de acum și sincer țin
Să profit de ceea ce-am și să mă bucur de toate
Căci mâine nu știi de-i “zi” sau poate “veșnică noapte”…