April 21, 2020

Trecere 9^10

Am aruncat cu cerneală și am renăscut din foc
Sunt colibri fară teamă poate-am să-ți aduc noroc.
Ia-mă-n brațe și mă strânge până-mi dau duhul afară
Și-apoi pune-mă pe prispă să m-usuc în miez de seară.

Am pus vorbe nenăscute pe hârtii imaculate,
M-am desenat iar cu stânga și mi-am dat singur dreptate,
Acum mă privesc ’n oglindă și-mi văd zâmbetul ciobit
Sunt departe și în urmă văd tot ce am ocolit.

Au fost bune, au fost rele, au fost toate adunate,
Le-am luat pe toate-n piept si am tot mers mai departe
Am stiut ca vin in graba dar ca’n final totul trece
Iar acum ascult tacerea asteptand septembrie zece…