July 9, 2016

Recăde Răbeli

( Cădere Liberă )

şi cad şi cad şi cad, simt că nu mă mai opresc
în urmă las tot ce-am avut: poveşti scrise mereu invers.
renunţ la tot şi-n norii grei mă regăsesc ca-ntre ai mei
vă las în urmă-aceste foi pline de gânduri şi idei.

văd noi poveşti ce se aştern şi merg să le redefinesc,
norii îmi spun că-s diferit, dar că ei ştiu cât eu iubesc.
şi-mi spun că ei nu vor pleca şi că vor sta aici mereu,
iar eu la rândul meu voi sta, nu voi fugi când dau de greu.

acum vă las tot ce-am avut — haine şi-orice am material
le-am pus în valiza de lemn ce-o car cu mine an de an.
dar uite că acum în zbor s-a desfăcut şi vor cădea
în diferite părţi din lume, iar tu nu le vei mai avea.

din lumea mea cea nouă-ţi spun că sunt alt om, mult mai curat
văd tot de sus în jos acum, e-atât de altfel, de ciudat…
te văd drag om şi vreau să-ţi spun că aceleaşi greşeli tot faci
zici mereu că te vei schimba, dar tot la fel rămâi şi taci.