September 24, 2015

Neclar

aruncăm pe jos segmente, gânduri fade, sentimente,
crăpăm cerul în bucăți cu vorbe prea imperfecte,
ne scăldăm în ape calde sperând ochii să ne-nghete,
să nu mai vedem durerea celor ce nu vor să-nvețe.

acceptăm pe-obrajii calzi palme reci ce-ncet ni-i crapă!
așteptăm tăcut ca totul să se termine odată,
să o luăm de la alt capăt, greșeală după greșeală,
povestea să ne-o rescriem c-un stilou fără cerneală!

desenăm pereții negri cu unghii în loc de cretă,
lăsăm sângele să curgă creând opera perfectă!
ne pierdem pe străzi tăcute ce ne șoptesc cu cruzime:
ce căutați voi aici? oameni vechi uitați în rime?