September 16, 2015

Tehnologic

Într-o lume de touch screen-uri pierdem treptat sentimente,
Ne ascundem după taste, creând imagini perfecte,
Uităm să mai fim umani, devenim roboți de sticlă,
Cu ochii-n calculatoare — ecrane reci ce ne strică…

Îi numim pe toți prieteni, deși nu îi știm la chip,
Nu le mai știm vocea caldă, dar știm să dăm click-click-click !
Nu mai știm să ținem minte, Facebook le face pe toate,
“Vezi că-i ziua lui Cutare” - “ah, da chiar-să trăiești frate!”

Iar de nu ne-aduce-aminte noi uităm, căci oameni suntem,
Prieteniile-s la cheie-nu mai știm să punem suflet,
Am redefinit iubirea, respectul și-alte cuvinte,
Ne-am redefinit pe noi, nu mai suntem ca-nainte.

Ne iubim în văzul lumii, ne dăm share la sentimente
Stăm cu ochii-n tastatură, căutând povești perfecte,
Admirăm minciuni ce alții le postează doar să pară,
C-a lor lume e perfectă, c-a lor lume-i ideală.

Am uitat să respirăm aerul fără wi-fi,
Am uitat că nu un site te învață a iubi,
Am uitat că fericirea nu este în bytes și biți,
Așa că poate-i momentul să ieșiți și să trăiți…