Dragă jurnal, bine te-am regăsit, ești bine-sănătos?
Ne vorbim iar după ani — știu că nu-i tocmai frumos…
Am venit să te salut și să-ți povestesc de mine,
Să-ți arăt cum sunt acum — vezi c-anii au trecut bine?
Ultima oară când am vorbit era pe-ascuns, în șoaptă,
Eu aveam lacrimi în ochi, inima-mi era crăpată,
Îți ziceam că-n bucățele eram spart — mai ții tu minte?
Încercam să mă refac, să-mi aduc de mine-aminte.
Acum uite, sunt chiar bine — tu văd că ai praf pe tine,
Eu încerc să pun iar rime — povesti născute din mine,
Să merg pe drumul spre ieri cu lanterna-n mâna dreaptă,
Să descopăr viitorul în trecutul care crapă.
Am găsit drumuri pe care nu am fost până acum,
Ce nu știam că există — eu știam un singur drum…
Și mergeam pe el cu ochii strâns închiși — căci îl știam,
Dar acum este mai bine, merg desculț, privesc pe geam.
Am văzut că după ploaie de-ai răbdare norii trec
Și că viața nu tot timpul învârte povești în cerc.
Unde chiar nu te aștepți poți găsi lumini aprinse
Și zâmbete colorate printre promisiuni și vise.
Așa că — rămâi cu bine — mă bucur c-am mai vorbit,
Am să las praful pe tine, chiar așa cum l-am găsit,
Nu cred c-am să mai revin — prea curând n-am să apar,
Așa că-ți sărut coperta, spun adio și dispar…