Lași în urmă o trăsură și un om ce te-ntreba :
“Ce e viața? Ce e moartea? Dac-ai tot și nimica?”
Întrebări prea incolore, prea pierdute-n adâncime
Ale căror trei răspunsuri nu-ți ofereau mântuire!
Te ascunzi după cortine, printre gânduri, în mulțime,
Calci pe apă și simți pietre cum intră adânc în tine,
Ridici umerii în grabă când viața ceva te-ntreabă
Și pleci capul la nevoie, sabia pe el să cadă!
Treci din tine într-un altul în doar câteva secunde
Lași în urmă un fum negru ce se vede de oriunde,
Vrei să strigi, dar n-ai putere, nu poți să articulezi
Cuvinte care odată te rugau să le dresezi!
Aceasta e-a opta parte, aceleași gânduri pierdute,
Rămășițe și fragmente din povești ce n-au fost spuse,
Bucățele atârnate de măști ce au fost uitate
Într-o lume diferită… E-o copertă fără carte!