March 8, 2013

…spre perfecțiune

Hai să crăpăm ceru-n două și să ne-alegem din stele
Două — cele mai frumoase — și-apoi să fugim cu ele
Într-o lume-n care răul nu există, nu apare!
Să fim unul lângă altul chiar și când totul dispare!

Cu ochii mijiți de somn să dansăm în ploaia rece,
Să zâmbim unul la altul știind că tot răul trece,
Să-mi săruți genele calde cu zâmbete jucăușe
Și să ne ținem de mână în furtuni de alții-aduse!

Să pictăm cu mâna goală pereți ne-mucegăiți,
Să ardem zâmbete-n seară pentru a fi încălziți,
Să ne sărutăm de parcă mâine-ar fi ultima zi
Și să ne privim în ochi ca și cum doar noi am fi!

Să privim noaptea nebună cum ne ia tăcut de mână,
Să îți șoptesc la ureche că prezentul nu-i minciună,
Să ne pierdem pe cărări ce nu cunosc călători
Și să ne privim în ochi văzând cer fără de nori!

Să mă ții de mâna stângă așa cum eu îți țin dreapta,
Să iubim fără regrete, să nu știm ce este cearta,
Să nu uităm niciodată de tot ce acum simțim,
Hai să crăpăm ceru-n două, ’n altă lume să fugim!