October 5, 2012

Negoț

Nu lăsa cerul să crape, chiar nu pot să merg pe ape!
Am încercat s-opresc timpul, să îi spun să stea departe!
Am vrut să îi dau în aur tot norocul ce îl port,
Dar mi-a zis că nu se poate! Nu facem negoț ca-n port!

Am vrut să-l sărut pe buze, să-i arăt cât de mult doare
Să rămâi din nou în umbră, să îți fure al tău soare!
A-nghețat și-n bucățele s-a spart în visele mele
Lăsând crude-ace de sticlă pe-ale mele pleoape grele!

Am vrut să îmi vând o parte din inima ce-acum bate!
Bucățica ce ascunde în ea dragostele-uitate!
A-nceput să-mi râdă-n față — negustor nenorocit –
Și mi-a spus “ascultă fiule, dai totul sau nimic!”

Am închis ochii o clipă și i-am șoptit tremurând
“Dac-ai pierde din secunde ai vedea cum pe-acest drum
Toate își pierd din culoare și-ntunericul te-apasă
Și degeaba cauți drumul care să te-aduc-acasă!”

S-a schimbat la față-n grabă și-ochii pe loc se umplură
De dragoste și de dor… Amestecate cu ură!
Lacrimi reci îi pictau fața vrând parcă să-mi deseneze
Un răspuns ce speram sincer, speram sincer să urmeze!

A îngenuncheat în față-mi și mi-a spus cu-ndurerare
“Chiar îmi pare rău să știi, însă nu pot o schimbare
S-aduc sorții pentru tine, chiar nu pot să mă opresc!
N-ar fi corect pentru alții… Nu pot să te ocrotesc!”

S-a-ntors cu spatele mare către fruntea mea tăcută,
A oftat și-apoi în grabă a plecat din a mea luptă…
Eu m-am așezat pe pat și-am pus arma lângă mine,
E timpul să mă predau! Nu mai lupt, căci pierd prea bine!