Stropi de ploaie mă alungă,
Îmi şoptesc “respiră-n pungă,
Greul trece, dar în viaţă
Mereu altceva te-nhaţă!“
Vântul rece mă împinge
Către-o lacrimă ce stinge
Lumânări aprinse-n taină
Ce-ard vise uitate-n haină!
Tunetul dur îmi şopteşte
Să nu cred într-o poveste,
Să nu cred că poa’ să fie
Tot cum sper eu pe hârtie!