nu o să îmi caut umbra, o s-o las să se ascundă –
unde-o vrea, e treaba ei, nu mai suntem împreună!
vreau ore lungi, cu mult mai lungi,
rămase pe pereţii strâmţi,
eucalipţi ai timpului pierdut
aduşi aici de-un dor abrupt –
uite cum fug de ce-am avut!
să le opresc mult tare-aş vrea! şi să le spun: “priviţi,
aici sunt eu, aici e cald, lăsaţi-mă aşa, fugiţi!“
perdele trase-n mine iar
le văd cum varsă praf neclar.
erau curate până ieri,
ce s-a-ntamplat cu ele-oare?
ieri zâmbeau cald, azi zâmbesc trist!
te rog! sărută-mă! explică-mi! scoate-mă din abis!