Căutăm mereu iubirea după gardurile-nalte,
Răzuim norocu-n stele, scormonind gânduri uitate,
Apăsăm sadic pe lacrimi vrând să vedem cât ne doare ,
Privim doar în depărtare suspinând spre cel ce are!
Zicem că-i departe tare şi că n-o putem atinge,
C-o vedem aşa de clar, dar că-i ceaţă sau tot ninge
Şi nu putem merge spre ea de frică să nu ne pierdem,
Acuzăm sfinţii şi cerul că nu primim ce tot cerem!
Doar că nu ştim noi un lucru, nu ştim că în căutări,
Întâi tre’ să privim umbra ce alături o purtăm,
Să-ntelegem că aproape jumătatea va fi-n veci –
Unii din noi-şi vor da seama, alţii-o vor pierde stând reci!