February 8, 2012

Dezbracă-te de mine…

Dezbracă-te de mine şi-aruncă-mă pe masă,
Apoi aprinde focul şi fugi, fugi tu din casă!
Lasă-mi pielea să ardă sau de vrei ia-o-n braţe
Şi arzi şi tu cu mine… măcar în astă noapte…

Nu-mi spune că poţi fugi, asta o ştiu prea bine,
Nu-mi spune că ai aripi, căci le ai de la mine,
Ţi-am desenat cu cretă penele aurite,
Le-am sărutat în noapte făcându-le vrăjite!

Nu am să-ţi spun că zboară timpul pe lângă tine,
N-am să-ţi spun că mi-e dor sau alte vorbe fine,
Nu am să-ţi spun că-i gol paharul ăsta-nalt,
Nu am să zbor spre stele, căci sunt lipit de-asfalt!

Nu-mi spune “azi nu-i mâine”, nu-mi căuta sechele,
Nu te-ascunde sub umbră şi nici în praf de stele,
Nu-ţi căuta iluzii printre paie de fân,
Nu încerca să afli ce-ncerc să spun acum!

Nu mă caut în tine, căci ştiu că nu-s acolo,
Nu-mi caut echilibrul pe-o frunză-atunci când plouă,
Nu-mi trasez linii curbe în rombu-inimii tale,
Nu mă strig, căci ecoul s-a rupt în părţi egale!

Şi mă dezbrac de tine, dar nu te-arunc pe masă,
Te sărut apăsat şi te zvârl pe fereastră,
Şi-apoi aprind eu focul cu mâinile-ngheţate,
Mă strâng apoi în mine şi mă scufund în noapte!