January 25, 2012
[ volumul 05 : ImPersonal ]

Timpuri

La revedere trecut, bine-ai venit iar alături…
Un pahar de vin? Sau poate pişcoturi?
De ce mă întrebi de fac bine sau rău?
Tu chiar nu poţi să vezi? Sunt ascuns într-un hău?

La revedere prezent, de ce-mi stai încă-n poală?
De ce mă iei de mână? Îmi vreau mâna goală!
De ce mă tragi de limbă să-ţi zic ce nu-i bine?
De ce-mi răneşti ochii cu-iluzii cretine?
Nu-mi vârî pe gât imagini de mâine!
Nu vreau să le văd, nu mi le mai pune
În braţele goale — tu nu vezi? Mi-e teamă!
De tine… căci pentru tine nu am armă!

La revedere viitor, nu te vreau aproape!
Îmi găsesc ecoul atât de departe!
Nu vreau să mă ştiu pierdut într-o lume
În care îmi par rele şi cele bune!



Previous post Poveste în trepte Sfârşit de început sau început de sfârşit fiecare poveste începe cu “bine ai venit” un salut, o faţă caldă, un zâmbet aparte – te fac să te pierzi Next post Ultimul tren Zâmbetele nasc iluzii, lacrimile sădesc frica, Eşti iar doar tu şi oglinda, uite cum se sparge sticla! “Împreună-ntotdeauna” e minciună prea des