Uite galbenul cum vine şi sărută verde crud,
Îl ia-n braţe şi-l tot minte că acum e al său rând,
Îi şopteşte la ureche că e timpul să se ducă
Şi-uite verdele cum moare când pe galben îl sărută!
Şi-acum galben peste verde, verde dispare tăcut,
Lăsând auriu în urmă-i, ca un pictor priceput,
Dar n-apucă să se stingă, căci deodată roşu-aprins
Îl înjunghie pe galben, lăsându-l pierdut în vis!
Roşu roş stăpân pe lume, a rămas acum doar el
În regatul ăsta trist, se crede precum un leu,
Stă şi urlă de plăcere, arătând lumii întregi
C-a venit momentul său — e un rege peste regi!
Doamnă toamnă, toamnă dragă,
Ai ucis verdele-n grabă,
Iar pe galben, otrăvit,
Cu roş’ l-ai înlocuit!