Îmi lipseşti, uneori, când tremură pământul,
Când mă scutură vântul şi-mi ameţeşte gândul!
Îmi lipseşti, uneori, când copacii se-apleacă,
Luându-mă-n braţe, spunându-mi totul o să treacă!
Îmi lipseşti, uneori, când e soare în noapte,
Şi te văd de departe cum nu mai vii aproape!
Îmi lipseşti, uneori, când ceasul se topeşte,
Când secundele mor şi noaptea mă tot trezeşte!
Îmi lipseşti, uneori, când cafeaua e rece,
Când îmi spun unii şi alţii de suflete pereche!
Îmi lipseşti, uneori, când creta nu mai scrie,
Când inima se-opreşte şi nu mai vrea să-nvie!
Îmi lipseşti, uneori, când rămân incomplete
Cuvintele-aruncate cu teamă pe-acest perete!