December 2, 2011

Lecţii de la viaţă

Începem viaţa pe minus şi-apoi începem s-adunăm :
Ani, zâmbete, suspine — zi de zi tot învăţăm:
Să respirăm, să suferim, uneori şi să rănim
Suntem oameni şi cu toţii facem bune şi greşim!

Un sărut furat în noapte, ce înseamnă a iubi –
Asta ai să-nveţi mereu când iar la zero vei fi!
Învăţăm cum se sărută, iar apoi cum doar parfumul
Ne mai rămâne pe mâini când ajungem iar ” în unu’ “!

Ne rupem foile vieţii, în loc a ne corecta
Mici greşeli gramaticale ce ne-ntuneca privirea!
Suntem carioci cu care oamenii tot desenează
Pe ai lor pereţi ai vieţii, după care-i şterg în grabă!

Învăţăm cum se câştigă şi-uneori şi cum se pierde,
Ne pariem viaţa toată pe-o iluzie şi semne,
Ne-ncredem în vorbe goale şi visăm totu’ ca-n filme,
Dar nu mereu avem parte de happy end-uri, reţine!

Iar apoi ne rupem chipul, desenând altul cu stânga,
Şi jurăm că niciodată nu vom ne vom mai pierde urma,
Dar asta durează sigur până când ’n-a noastră cale
O s-apără o-altă făptură cu mirajele sale!

Şi-o luăm mereu de la capăt, văzând că am învăţat
Mai degeaba totu-n viaţă, căci greşim tot repetat!
Şi ne întrebăm în grabă de vreodată o să ştim :
Să iubim, să zâmbim sincer şi în final să murim!