Mă caut în mine şi dau iar de tine,
Lumin-aşternută-n tot negrul din mine,
El stă şi nu pleacă, tu vii şi tot pleci,
Dar nu prea pot încă să-nvăţ ce mă-nveţi.
Idei repetate — stresant, abuziv,
Le croiesc aşa vrând parcă să-nchin
A ta jumătate ce-njumătăţită,
A rămas cu frica — fricoasă, ciobită!
Nu mă rup în două, nu pot să mă rup,
Deşi chiar aş face-o, apoi să mă duc,
O parte spre partea în care tot merg,
Iar cealalt-o trimit spre ce doar visez.
Şi uite te văd, te simt, te aud,
Dar tu nu exişti sau eşti doar în gând –
O şoaptă pierdută şi nemaigăsită,
O rază de soare-alungată, rănită!