September 25, 2011

Puterea absolută

Am să rup lumea în două, făcând îngerii să plângă,
Am să distrug tot decorul, lăsând crud totul în urmă,
Am să desenez pereţii ştergând lacrimile-ntinse,
Am să ard imagini calde ce-au rămas pierdute-n vise.

Am să vin apoi în ploaie, adunând în palme norii,
Am să îi transform în zâmbete perfecte, iluzorii,
Şi-am să le arunc spre lume, către cei ce cred fanatic
În poveştile perfecte, creionate antipatic.

Am să urc apoi pe-un munte, făcut din cei fără vise,
Am s-ajung acolo sus şi-am să scriu poveşti nescrise,
Apoi am să le lipesc de cerul crăpat în două,
Sau poate-o să am puterea să fac cu vorbe să plouă.

Şi-atunci poate mai curată o să fie lumea toată,
Fără speranţe ucise, ca pofta de ciocolată,
O să trăim doar în vise, vom visa realitatea,
Totul o să fie invers — moartea, viaţa, societatea.