September 17, 2011

Râsu’ Plânsu’

Îţi dau zâmbetul şi chipul, apusul şi răsăritul,
Tot ce vrei, dar lasă-mi ticul de a-ţi auzi şoptitul,
De a-ţi simţi ţie părul cum stă ud, vopsind decorul,
Ce se schimbă-n purgatoriu când tu pleci, dispare totul!

Şi-acum spune-mi cum te cheamă, căci eu nu ştiu, n-am aflat,
Am tot căutat răspunsuri pe un zâmbet cartonat,
N-am găsit decât fantome, şoapte goale, priviri false,
Epitete-amăgitoare ce nasc pe chip lacrimi arse.

Uite, mă uit în oglindă şi-mi văd chipul cum se schimbă,
Jumătate prinde-o altă formă, tristă, inutilă,
Şi devin precum o mască împărţită crud în două,
Într-o jumătate-i soare, iar în cealaltă doar plouă.