August 3, 2011

Parintilor… din nou

Au trecut atatia ani, dar totul a ramas la fel
Ei au aceleasi chipuri calde, fara de mister.
Au stiut sa-ti stea aproape prin oricate ai trecut
Si indiferent ce-ai vrut, ei mereu te-au sustinut.

Sunt cei ce ti-au dat puterea mereu sa treci peste toate
Si-au luminat a ta cale, deseori, tarziu in noapte,
Cand totul parea sa cada ei au fost in preajma ta
Si au ridicat bucatile pentru-a-ndrepta soarta.

Cand viata-ti ofera ploi, ei mereu-ti ofera soare,
De-asta ii iubesti si speri c-o sa vina ziua-n care
O sa poti face si tu cate-au facut pentru tine
Sa le-arati ce mult inseamna ei, parintii, inimi pline.

Chiar daca nu le spui des cuvinte ca “te iubesc”
Esti convins ca ei o stiu si o simt, e de-nteles,
Tu esti raza lor de soare, rupt din dragostea pe care
O visai de mic copil s-o-ai odata la picioare.

Si vor mai trece ani multi, ani frumosi, plini de sperante,
Ii vei vedea cum imbatranesc cu-ai tai copii in brate,
Iar tu le vei spune lor, celor mici, cu glas tacut
“Sper sa va iubesc la fel cum m-au iubit ei de mult”.