August 3, 2011

Cimitir

Traiesti aceeasi zi, mereu, practic pe repeat,
In mintea ta totul este neclar, nu-ti zic nimic,
Te las cu tine sa vad cat asa o s-o tii,
Dar tine minte intr-o zi vei innebuni.

Iti faci bagajul in fiecare seara si vrei
Sa fugi in zori, dar te trezesti, cafeaua ti-o bei,
Si ceva-ncepe iarasi sa te rascoleasca
Asa c-o apuci iar pe drum de dimineata.

Mergi pe-aceleasi poteci desenate-n mintea ta cu creta,
Te uiti la cei din jur cu privirea pierduta, defecta,
Si nu te poti opri, faci stanga-dreapta la comanda,
Acum ceva din tine te indruma-n graba.

Si-ai intrat iar pe poarta, totu-n jur e rece,
Crucea-ti apasa p-umeri desi-s deja zece –
Luni, saptamani sau ani nici tu nu mai stii,
Dar asta-i locul in care nu poti sa nu tot revii.

Privesti in gol si vezi imaginea lor vie,
Genunchii-apasa si pamantul parca-nvie,
Simti cum se ridica si vrea sa te ia-n brate,
Dar deschizi ochii si vezi ca-s fantasme hoate.

Iti faci o cruce, intorci spatele si fugi spre casa –
Inca o zi si-ti zici ca-i ultima, dar nu conteaza,
Caci stii prea bine ca maine-o sa faci la fel,
Deja incep sa cred ca o s-ajungi si tu in el…