Pierdut în neființă

Gandeste macar o clipa la ce ai ajuns sa faci
Dai cu pumnii in pereti cand viata iti face draci,
Ii acuzi pe toti de toate, dar nu te gandesti ca poate
Tu esti cel ce habar n-are ce inseamna libertate.

Spui ca ei nu stiu a face din cuvinte arta pura
Si le irosesc aiurea precum ata de dantura,
Dai cu-acid in tot ce misca, vrei sa le distrugi tacerea
Celor ce ti-au furat clipele si ti-au luat si puterea.

Iti schimbi starile prea des, acum ai ajuns ca ei,
Ca cei pe care-i urai, ai ajuns sa tii la chei
Suflete pe care pana ieri tare le mai iubeai,
Dar i-ai calcat in picioare desi asta detestai.

Acum uite, esti o umbra, un ecou pierdut in zare
O iluzie desarta ce nu stie cum se moare,
Ce nu stie nici ce-i viata, nici cum trebuie traita
Iti bati joc de tot ce misca, ai o viata irosita!

Iesi afar-acum din joc, arunca prosopul jos,
Nu mai da din gene-aiurea ca oricum nu are rost,
Timpul ti s-a terminat, s-a scurs si-ultima dorinta
Iar acum tot ce-a ramas e pierdut in nefiinta…