Momentul adevărului

as vrea sa mor pentru o zi
si sa ma uit cum voi veti fi!
de m-ati iubit sau doar de-am fost
un chip si-atat, lipsit de rost.

si-as vrea pe umar sa va stau
sa va citesc pe buze vreau
sa vad tot ceea ce ganditi
si ce mintiti si ce simtiti.

si de-ati fost falsi, a doua zi
am sa va rup din firul mintii
si am sa neg c-ati existat
si-am sa va uit — caci e pacat!

de sunteti masti sa stiti ca si-eu
pot fi si drac si Dumnezeu
pot fi si zambet, dar si palma
ce nu se lasa sa mai doarma.

si-acum hai spune-mi — caci nu pot
sa fac ceea ce-as vrea sa pot
deci spune-mi tu de ce as crede
in voi, astia ce-mi spuneti “nene”.
sau in cei ce-mi spuneti iubite
sau poate pui, sau poate draga
sau poate nu ma-intereseaza
acum de voi, si nici de noi,
si nici de-iluzii, nici de ploi.

si vreau sa stau… sa ma fac mic
sa ma ascund dupa ibric
sau poate-n el, sa ma fac ceai
sa nu ma mai intrebe ei “ce ai?”