Duritate, cruditate

vezi copii cu mana-ntinsa si batrani ce au uitat
al lor trecut si viitorul se-nnegreste si-i pacat
s-a patat lumina-n soare si pamantul a crapat,
totul se schimba-n tornade, uitam de unde-am plecat.

ne batem cu pumnu-n piept c-am schimba multe de-am vrea,
dar ne mintim mai mereu zicand “azi nu-i ziua mea”,
“azi nu-i ziua-n care pot sa dau totul la o parte”
si ne pierdem tineretea doar zicand ca facem fapte.

suntem pietre reci din rau, mereu scuipate de ploaie
lasam prostii sa conduca turma noastra printre zoaie
si ne dam eroi prostiti de idei nascute-n noapte
la o sticla de vin rosu terminata la o carte.

nu citim sa ne cultivam, cautam raspunsu-n glasuri
ascultam in stanga-n dreapta — nestiind ca dam de falsuri
credem tot ce zic “desteptii” ce ne zic ca suntem prosti
si n-avem vointa-n viata sa ne ridicam de jos!

de-ai curajul sa fii altfel si sa-ncerci sa te afirmi
vei primi indat-o palma sa te-nvete sa te schimbi
nu pleca-al tau cap, nu-i lasa sa te doboare prin vorbe
si ramai in lumea ta unicul, cel far’ de norme.

si de te dau la o parte, ia o arma-n mana dreapta
incarcata cu-ale tale cuvinte ce nu astepata
sa apesi crud pe tragaci ca sa plece si sa-nece
cu-a lor rautate oamenii ce vor sa te renege!

devino un lunetist, tinteste ganduri cu vorba
azvarle-le la pamani, arata-le ca tu-ai forma
unui mare lider care spera sa poata in viata
sa se remarce, sa iasa — sa fie c-un pas in fata.

si cand o s-ajungi acolo sa nu uiti d-unde-ai plecat
c-au fost rele, c-au fost bune — au fost din povestea ta
accepta-le mai pe toate, dar un sfat mereu asculta
oamenii ce te-au ranit, nu merita-asa ca uita!

duritate, cruditate — toate-nvatate-ntr-o noapte
ia-le, baga-le la piept, mereu sa le ai aproape
si cand dai de-un om ce n-are in oglind-acelasi chip
intreaba-te daca asta-i visul ce tu l-ai sadit.