Cate sentimente-ncap pe o foaie de hartie?
Cate tipete sau zambete pot oare ca sa fie?
Cate vise spulberate-ncap intr-o viata de om?
Cati sunt cei ce si-ar dori sa stie din viitor?
Intrebari ce n-au raspuns? Sau oameni cu masti pe chip?
Devenim din ce in ce mai rai zilnic, pacat, si-o stim
Suntem suflete ce stau atarnate de tavan
Scurgandu-se peste cei ce n-au vreo vina macar…
Ardem tot fara regrete, ingropam zambete-n urma,
Ce conteaza ce-i normal in lumea asta nebuna?
Crapam pietre s-aruncam cu-ele-n lumea ce ne striga
“Voi nu prea sunteti normali, antonime fara stima!”
Ranim vantul ce ne mangaie, scuipandu-l cu dispret,
Aruncam cu vorbe goale, suntem pete pe pereti,
N-avem umbra, ci in urma ne stau cei ce i-am ucis
Cei carora le-am calcat in picioare al lor vis.