Delir

si o sa fiu barbos tare si-o sa privesc catre zare
si-o sa vad in departare lumina data de soare
o sa-i pun pe chip o umbra si-apoi am sa-l tatuez
cu simboluri pierdute in timp ce delirez.

si o sa zambesc isteric crezand ca sunt epidemic
si-o sa ma vad monstru termic in spatele tau, feeric
si-o sa-ti suflu-ntre vise — furtuni de ganduri pe care
incerci sa le-alungi de-o viata, dar s-aici in continuare.

si-o sa imi spui Dumnezeu, si o sa iti spun faptura
si-o sa ma iei iar de mana, si-o sa te las fara urma
in cerc pe cerul pe care l-ai conturat cu minciuni
paradise pierdute, iluzii arse pe drum.

si-o sa-mi crestezi nebunia, cautand sa vezi mandria
si-o sa ma strigi ametita spunandu-mi sa-ti dau taria
de a trece peste toate ce te-au facut sa te-afunzi
si-am sa-ti spun ca-n viata nu e mereu de-ajuns sa te-ascunzi.

si-o sa iei arma in mana, nebunie cam fudula
si-o sa o indrepti spre vise si spre inima ta nula,
o sa tragi, dar ghinion, gloante nu-s, pistolu-i gol
asa ca ramai aici, si-nchina-te l-al tau idol.

tu il numesti viata ta, eu zambesc — ce gluma proasta