Ce e dragostea de fapt?

Dragostea e un cuvant
Aparent banal si nul,
E-o idee ce ne-o facem
Cand tanjim la ce au altii.

De-ar fi sa o definim
Ne-am bloca fara sa stim
Cum sa-i spunem s-o descriem
Si s-o aratam mai vie.

Dragoste-i atunci cand totu-n jur renaste,
Cand totul e mai altfel, cand restul e departe,
Cand ce ai langa tine chiar reprezinta totul
Si n-ai ochi pentru altii si chiar nu iti joci rolul.

Dragostea-i o-aripa ce se deschide-n zare,
O lacrima din care vezi zambet cum apare,
E un soptit in noapte pe strazi slab luminate,
E-o tinere de mana si-un glas ce-n zari razbate.

Dragostea-i atunci cand ai mereu in gand
Acelasi chip la care tu te gandesti acum
Cand citesti ce am scris, cuvinte insirate,
Pe inimi calde care nu vor sa fie departe.

Insa nu-i asa simplu sa gasim o iubire
Si ea sa ne gaseasca si langa noi sa fie
Prin bune si prin rele, sa fie mereu luna
Ce ne calauzeste cand nu mai avem umbra.

Dragostea-i o arma si nu-i trebuie gloante
Oricine poate trage si mult rau poate face
Si poate d-aia-n lume ar trebui s-existe
Un permis sa nu se dea celor ce distrug vise.

Asadar pan’ la urma — ce e dragostea oare?
E zambet de copil? Sau inima ce moare?
Sunt fluturi in stomac? Sau golul ce te-apasa
Cand ramai fara aer si te simti ca-ntr-o transa?

Sunt multe definitii si multe intelesuri
Ramane fiecare sa isi aleaga sensul
Pe care vrea sa-l dea la ceea ce el simte
Caci dragostea e-un inger ce stie cum se minte.