Povești din trecut

Povestile se nasc si mor,
Suntem soapte far’ de viitor
Ce n-au stiut cum sa respire
Si au murit dorind sa-nvie.

Suntem secunde care dor,
Infinpte-n lacrimile lor,
A celor ce-au sperat mereu
Sa se gaseasca-n noi la greu.

Suntem ecouri ce n-au glas,
Suntem minuni ce au ramas,
Din amintirea a ce-a fost,
Din timpul scurs far’ de folos.

Suntem imagini din trecut,
Doar reluari la ce-ai avut,
Miresme dulci de trandafiri –
De ce ne-alungi fara sa stim?

Am fost silabele rostite,
Acele vocale iubite,
Am fost consoanele pe care
Tu le tipai in gura mare.

Si de ma-ntrebi dac-am iubit,
Am sa iti spun un da cinstit,
De ce sa mint cand totu-n jur
E o minciuna-nfipta-adanc?

Povestile se nasc si mor,
Am fost tapetul din decor,
Am fost umbrele ce-n pereti
Au ramas lipite pe veci.