Soare și ploi

Se desprind din mine bucati din ce-a fost
Uite-le cum cad, ce multe-s pe jos!
De te uiti atent parca vor a face
Din toate-un cuvant, o fi oare “pace”?

Fac pace cu mine? Dar ce? Am fost certat?
Nu-mi aduc aminte sa ma fi luptat
Prea mult cu ideile mele nebune
Ce stau printre dinti si nu vreau a le spune.

Ma cojesc de carne, nu doare mereu,
Este cam bizar ce simt acum eu –
Pe-o parte ma vad in oglinzile sparte
Cum sunt un om viu doar pe jumatate.

Ma uit catre maini, vad oasele toate,
Vad numai c-un ochi si-mi spun nu se poate
Sa fiu eu acesta, unde-s eu cel care
Striga pana ieri “totul are scapare”?

Acum fara carne e corpul meu tot
Arat execrabil, mi-e frica, dar pot
Inca sa ridic din umeri cu teama
Si sa-mi spun ca poate totul o sa treaca.

Dar uite o usa — ce-o fi dupa ea?
Ma tarai cu greu si sper a putea
S-ajung pan-acolo, s-o deschid cu dintii
Si poate ca-n umbra o sa gasesc sfintii.

Ajung pan’ la ea, trag tare de clanta
Imi cad din masele, raman fara viata
Durerea se-nchide in mine c-o cheie
Si totul dispare, raman c-o idee.

Si se face zi si ma scol din pat
Imi iau haina-n mana si plec spre palat
Coroana-i pe cap, mantaua-i curata
Sunt regele leprei ce-am avut-o odata!