Război

Cuvintele prind aripi in unele momente
Si-atunci se nasc probabil povestile perfecte!

Ma uit in urma seara cand tot e-ntunecat
Atunci vad cel mai bine cum drumul meu pavat
Cu soapte si povesti, cu ganduri si-amintiri
Se ridica si pare ca vrea-a ma bantui.

Scot aerul din mine, imi construiesc trei ziduri
Imi caut arme-n jur, dar nu am decat fluturi,
Asa ca-ncerc cu gandul sa il opresc caci poate
O s-am si eu succesul din desene-animate.

Dar uite ca-ntr-o clipa-s intins si-n jur e praf
Zidurile-s distruse — of Doamne ce pacat
Erau bucati din mine, acum uite cum stau
Intinse-aici, acolo — pic de durere n-au.

Ma ridic, scutur praful — culmea in jur e pace –
Vad curcubeu pe cer, nu mai aud nimic, tot tace!
E-un sentiment ciudat, bizar, necunoscut
S-a distrus oare lumea si-acum-e-alt inceput?