June 24, 2011
[ volumul 01 : Cuvinte pe pereții vieții ]
[ categorie ⇢ Peretii laterali ]

Fără legătură

As trage linii intre stele de-as avea puterea
As face lacrimile ploi si-as ucide tacerea
As desena pe chipuri zambete calde in seara
Si poate-apoi m-as duce iar spre ce-am fost odinioara.

Tin scutu-n mana dreapta, in stanga imi tin ochii
Va privesc de departe cum imi ranjiti ironic
V-aud, va simt dorinta de-a ma vedea cum cad
Dar chiar si cand nu vad, eu tot in picioare stau.

Iti dau urechea, uite — asculta ce imi zice –
Vezi? Nu sunt eu nebun, chiar vrea sa imi recite
Poeme din trecut cu printi si-a lor printese
Dar eu nu vreau s-aud, caci nu-s intr-o poveste.

Acum de ce te-ascunzi de mainele ce vine?
Crezi ca de stai acolo pe tine nu te prinde?
Gandeste-te c-oriunde ai fi si orice-ai face
In viata vrei nu vrei de toate-o sa ai parte.

Hai, gata, inchide usa — deja e prea curent
Acusi ma duc si eu caci nu sunt coerent
Si-oricat as vrea sa le spun eu nu-s indiferent”
Ma uit iar in oglinda si-mi spun e evident”.

Si iar nu am umbrela si uita-te cum ploua
Se scurg din mine ganduri ce-odat’ m-au rupt in doua
Si le vad cum se scurg, cum pleaca, fug de mine
Si-mi lasa doar imagini cu tot ce a fost bine.

E frig, tarziu in noapte, sunt ganduri rasfirate
N-au nici o legatura intre ele si poate
Nu-nseamna mai nimic, sunt doar idei ce-n minte
S-au nascut din dorinta de-a insira cuvinte.



Previous post Să fugim de lume Rupe din tine bucati far’ de sens Arunca-le-n mine cat poti de intens, Sopteste-mi trei vorbe ce nu au scapare Si-apoi sa fugim de lumea ce n-are Next post Război Cuvintele prind aripi in unele momente Si-atunci se nasc probabil povestile perfecte! Ma uit in urma seara cand tot e-ntunecat Atunci vad cel mai