As trage linii intre stele de-as avea puterea
As face lacrimile ploi si-as ucide tacerea
As desena pe chipuri zambete calde in seara
Si poate-apoi m-as duce iar spre ce-am fost odinioara.
Tin scutu-n mana dreapta, in stanga imi tin ochii
Va privesc de departe cum imi ranjiti ironic
V-aud, va simt dorinta de-a ma vedea cum cad
Dar chiar si cand nu vad, eu tot in picioare stau.
Iti dau urechea, uite — asculta ce imi zice –
Vezi? Nu sunt eu nebun, chiar vrea sa imi recite
Poeme din trecut cu printi si-a lor printese
Dar eu nu vreau s-aud, caci nu-s intr-o poveste.
Acum de ce te-ascunzi de mainele ce vine?
Crezi ca de stai acolo pe tine nu te prinde?
Gandeste-te c-oriunde ai fi si orice-ai face
In viata vrei nu vrei de toate-o sa ai parte.
Hai, gata, inchide usa — deja e prea curent
Acusi ma duc si eu caci nu sunt coerent
Si-oricat as vrea sa le spun “eu nu-s indiferent”
Ma uit iar in oglinda si-mi spun “e evident”.
Si iar nu am umbrela si uita-te cum ploua
Se scurg din mine ganduri ce-odat’ m-au rupt in doua
Si le vad cum se scurg, cum pleaca, fug de mine
Si-mi lasa doar imagini cu tot ce a fost bine.
E frig, tarziu in noapte, sunt ganduri rasfirate
N-au nici o legatura intre ele si poate
Nu-nseamna mai nimic, sunt doar idei ce-n minte
S-au nascut din dorinta de-a insira cuvinte.