May 4, 2011
[ volumul 01 : Cuvinte pe pereții vieții ]
[ categorie ⇢ Peretii interiori ]

Desprindere

Hai rupe-mi clepsidra, imparte timpul in doua,
Arunca-ti ideile, lasa-le sa ploua,
Cu soapte, saruturi, cu clipele care
Te fac sa vezi noaptea o raza de soare.

Hai rupe-mi tu ochii si fa-i doar sa simta
Povesti ce se nasc si nu mor intr-o clipa,
Hai fa-i tu sa vada aici, nu departe,
Un chip ce te face chiar sa uiti de toate.

Hai desprinde-mi pielea, ia-mi oasele goale,
Saruta-le praful si baga-le-n oale –
Si aprinde-apoi focul sa arda mocnit,
Sa spuna povesti ce nu au sfarsit.

Hai zgaraie-mi trupul, picteaza-mi momente –
Ce-au fost, ce-or sa fie — hai spune-mi secrete,
Arata-mi ce-i umbra, prezinta-mi-o-n soapta
Si-apoi du-ma-n spate spre lumea cealalta.



Previous post Asul din mânecă Probabil cartile se-arunca jos abia Cand te uiti si in mana vezi ca-ti tii inima, Dar pan-ajungi acolo joaca, nu renunta, Sa stii c-ai asi in suflet Next post Cunoașterea de sine n-avem refugiu-n rime, ci-n cuvintele sublime, nu ne-ncredem in povesti ci-ncercam a zgaria retine, asa ca nu imi spune ce e rau si ce e bine si mai