E frig, pustiu

E frig, pustiu, copacii goi
Isi misca frunzele in dans de ploi
Isi plang dorintele pierdute
Privind la omul ce ii rupe.

E frig, pustiu, totul e praf
Ce zboara-n zari ca un atac
Spre ochii celor ce nu vad
Decat pe ei in drumul lor.

E frig, pustiu si n-avem haine
Sa ne-apere trupul de taine
Sau sa ne zica ce-o sa vina
Sa stim si noi ca o sa vina.

E frig, pustiu si noi murim
Altii se nasc — este destin,
Altii ranesc, altii iubesc
Caci suntem oameni, e firesc.