De ce sunt demodate poeziile, poetii?
De ce in lacrimi rasul isi gaseste complexe?
E-o lume in schimbare, intr-o plina cadere
Sentimentele par acum ca duc doar spre durere
Iubirea-adevarata pare fin desenata
In basmele soptite noua demult, odata.
Apreciate nu-s cuvintele-asternute
De suflete ce vor sa fie cunoscute
Ca fiind chipuri bune, placute-apreciate
De cele carora cuvintele sunt dedicate.
Uitam pe zi ce trece ca suntem epitete
Asternute pe paturi, dorind iubiri perfecte
Dorind s-ajungem seara doi batranei frumosi
Ce se plimba de mana intr-un parc luminos.
Poeti si muze-au fost si-or sa fie mereu
Si suflete spre care sa se scrie cu greu,
Dar nu multi or sa vada cuvintele din spate
Ci doar rimele negre de pe foile albe.
De ce traim in umbra si visam cununiile?
De ce sunt demodate poetii, poeziile?