noi, oamenii

Priveste catre stele, priveste catre nori,
Priveste catre oameni si zi-mi — iti dau fiori?
Ne-am schimbat mult prea mult si inca ne schimbam
Incercam sa fim tari, mereu superiori.

Uitam sa ne iubim, uitam sa respiram,
Dam drumul la ce-avem doar ca sa ne jucam,
Nu mai avem regrete, avem iluzii false,
Avem idei abrupte si cascade de fapte.

Ranim in stanga-n dreapta fara s-avem vreun drept,
Ne credem zeitate — supremul cel suprem,
Ne credem epitete, mereu priviti de sus,
Dar suntem inca oameni… desi e prea mult spus.